Marius Lupoian

MARIUS LUPOIAN

 

– Cum a fost anul 2021 pentru tine, un an pandemic cu multe restricții, în care domeniul cultural a avut mult de suferit?

A fost un an plin de evenimente și provocări. Cu siguranță am învățat multe în această perioadă și mi-a pus la încercare toate abilitățile. Cu siguranță va fi piatră de temelie pentru anii ce vor urma.

– Ce te-a făcut să te implici în acest proiect, un proiect care vorbește oamenilor din România și Norvegia despre viața cu HIV?

În primul rând subiectul și dorința de a mă implica în proiecte care caută să se apropie de oameni și de zone sociale sensibile. Dacă vrem o lume mai bună trebuie să avem curajul să scoatem zonele tabu la lumina și să vorbim deschis despre tot ce ne doare. Nu este tot timpul ușor, dar dacă căutăm progres nu putem fugi de ceea ce pare a fi mai dificil.

– Ce te-a inspirat în procesul de dezvoltare al creației tale?
M-a inspirat tema izolării care este prezentă în diferite forme în societate și faptul că am cunoscut si cunosc persoane care suferă de acest tip de izolare, izvorât din virusul HIV.  În același timp mi se pare fascinant și intrigant faptul că o afecțiune care practic nu mai este în topul bolilor periculoase din punct de vedere științific afectează încă dramatic atâtea milioane de oameni.

Puterea minții, a imaginației cât și a obiceiului/tradiției este mult mai mare decât credem. De fapt aproape întreaga experiență a vieții umane este condusă de aceste 3 mari nevăzute.

– Care este mesajul pe care lucrarea ta îl transmite publicului?

Izolarea (proprie și a celuilalt) și lipsa de empatie, care pornesc dintr-o lașitate cu care ne-am cam obișnuit, sunt la baza catastrofelor sociale din ziua de astăzi.
De asemenea fuga de responsabilitatea pe care ar trebui să o ai față de membrii familiei sau a “clanului” din care faci parte poate fi dramatică pentru toți membrii clanului respectiv.

Izolarea și fuga de ceea ce viața îți aduce în față nu îți rezolvă problemele cu care te confrunți. Iar acestea sunt teme comune care trebuie rezolvate împreună atât de cel care este izolat/părăsit cât și de către cei care întorc spatele celui ce dă de greu.

 

ENGLISH

– How was the year 2021 for you, a pandemic year with many restrictions, in which the cultural field suffered a lot?

It has been a year full of events and challenges. I certainly learned a lot during this period and it tested all my skills. It will certainly be a cornerstone for years to come.

– What made you get involved in this project, a project that talks to people in Romania and Norway about living with HIV?

First of all, the subject and the desire to get involved in projects that seek to get closer to people and sensitive social areas. If we want a better world, we must have the courage to bring taboo areas to light and talk openly about everything that hurts us. It is not always easy, but if we are looking for progress we cannot run away from what seems more difficult.

– What inspired you in the development process of your creation?

I was inspired by the theme of isolation which is present in various forms in society and the fact that I have known and still know people who suffer from this type of isolation, springing from the HIV virus. At the same time, I find it fascinating and intriguing that a condition that is virtually no longer at the forefront of scientifically dangerous diseases still dramatically affects so many millions of people. The power of the mind, imagination and habit / tradition is much greater than we think. In fact, almost the entire experience of human life is led by these 3 great unseen.

– What is the message that your work conveys to the public?

Isolation (one’s own and the other’s) and lack of empathy, which start from a cowardice with which we have become accustomed, are the basis of today’s social catastrophes.
Also, the escape from the responsibility you should have towards the members of the family or the “clan” you belong to can be dramatic for all the members of that clan.
Isolation and running away from what life brings in front of you does not solve the problems you face. And these are common issues that need to be addressed both by those who are isolated / abandoned and by those who turn their backs on the one who is struggling.