Diana Munteanu

DIANA MUNTEANU

Cum a fost anul 2021 pentru tine, un an pandemic cu multe restricții, în care domeniul cultural a avut mult de suferit?

Chiar dacă 2021 a fost un an atipic, cu restricții și incertitudini în ceea ce privește planurile de viitor, pentru mine a fost un an intens, cu multe realizări, mi-a adus o perioadă plină de inspirație și conștientizări. A fost un an în care mi-am dat voie să acord mai mult timp pasiunii de a picta, ceea ce a fost grozav, astfel că am testat diverse tehnici de pictură, am participat la expoziții personale și de grup.

 

– Ce te-a făcut să te implici în acest proiect, un proiect care vorbește oamenilor din România și Norvegia despre viața cu HIV?

Proiectele socio-culturale reprezintă o oportunitate pentru artiști și în același timp o provocare de a crea lucrări care să transmită mesaje puternice și să trezească emoții.

 În trecut am realizat câteva creații cu teme sociale precum protejarea mediului, reducerea poluării, importanța reciclării și m-a încântat mereu ideea de a-mi folosi abilitățile artistice cu scopul de a transmite un mesaj și de crea un impact pozitiv în societate.

Anunțul de recrutare pentru artiști în proiectul When ContempArt helps Social mi-a atras atenția prin tema abordată, temă de care nu prea am auzit vorbindu-se în jurul meu, cu atât mai puțin în cadrul evenimentelor culturale, iar structura proiectului, fapul că am avut șansa de a discuta și cunoaște povestea persoanelor din Norvegia ce trăiesc cu HIV, m-a inspirat și impresionat profund prin deschidere și optimism.

Mă bucur mult că am fost selectată, alături de ceilalți artiști din România și Norvegia pentru dezvoltarea creațiilor de artă contemporană cu tema HIV. Ideea de a contribui prin ceea ce fac la reducerea nivelului de discriminare și construirea unei mentalități de acceptare, îmi conferă un sentiment imens de satisfacție.

Consider că arta are darul de a capta ușor atenția privitorilor și de a transmite, la nivel conștient sau subconștient, mesaje puternice. Sunt recunoscătoare că am avut șansa de a lucra în proiectul organizat de Asociația Semper Musica, încercând să reprezint prin pictură o parte din contextul social și universul interior al persoanelor care trăiesc cu HIV în România și Norvegia. Simt că m-am dezvoltat pe parcursul acestui program, mi-am lărgit perspectivele asupra unor teme despre care inițial nu aveam multe informații și sper ca lucrarea mea să capteze atenția unui public cât mai larg.

 

– Ce te-a inspirat în procesul de dezvoltare al creației tale?

M-a inspirat și impresionat profund povestea lui E din Norvegia – conform discuției avute, momentul aflării că a fost infectat cu virusul HIV i-a produs o rană adânc impregnată în suflet și totuși, deschiderea cu care vorbește despre această experiență, constituie o adevărată sursă de inspirație. Mă simt recunoscătoare că prin acest proiect am avut șansa de a-l întâlni și a-i cunoaște povestea care mi-a oferit multe lecții.

 Așadar, inspirată de maturitatea și optimismul cu care își privește experiența, am ales ca în lucrarea mea,  să reprezint parcursul unei persoane care trăiește cu HIV, este în armonie cu sine și reușește să depășească limitările exterioare (respingerea, stigma, preconcepțiile celor din jur), o persoană puternică ce ‘urcă’ dincolo de resemnare/ neputință și-și îmbrățișează cu acceptare experiențele care-l alcătuiesc.

Pentru mine, dezvoltarea acestei creații a fost ca o călătorie în povestea lui E: pentru început, am încercat să mă conectez cu experiența lui, să privesc situația din perspectiva sa și să încerc să-i transmit mesajul mai departe, în felul meu, prin culoare.

 Discuția inițială avută cu E mi-a oferit un foarte bun punct de plecare- mi-am luat notițe, am stabilit o serie de cuvinte cheie pe care mi-am conturat lucrarea (acceptare, iubire, familie, cămin, armonie, performanță, efort, evoluție); după aprofundarea lor mi-a venit ideea centrală, iar restul detaliilor au început sa tot apară pe parcurs ce lucram.

 Chipul personajului din lucrare l-am acoperit intenționat cu o oglindă ce respectă forma ovală a feței, astfel încât să permită propria oglindire a privitorului cu scopul de transpunere în pielea personajului.

 

– Care este mesajul pe care lucrarea ta îl transmite publicului?

 Din discuția cu E, mi-a rămas întipărită ideea că oricine din noi poate fi infectat cu virusul HIV și acest gând ar trebui să ne facă mai îngăduitori, empatici, mai conștienți că HIV nu e un concept abstract, situat undeva departe, care nu există dacă alegem să nu-l privim.

Pornind de la acest gând, mi-a venit ideea de a folosi o oglinda în locul chipului personajului, oglindă în care să se poată regăsi/reflecta oricine privește această lucrare și să trezească sentimentul că chiar el poate fi cel din imagine, având aceeași poveste. În același timp, simbolul oglinzii ar trebui sa ne ducă cu gândul la faptul că modul în care îi privim pe cei din jur e de fapt o oglindire a propriei iubiri de sine. Cum ceilalți sunt o reflectarea a noastră, regăsim în ceilalți ceea ce avem în noi; regăsim iubire, atunci când avem iubire.

Povestea personajului meu pornește de jos, urmărind traseul scărilor imperfecte până la destinația căminului armonios, semnificand parcursul și eforturile de depășire a constrângerilor societății din dorința de reușită și obținerea de performanțe egale.

Urmărind aceste scări, regăsim povestea unei persoane eliberate de constrângeri sociale, care și-a găsit locul/ căminul, armonia. În final toată experiența asta e privită cu acceptare, ca o îmbrățișare a tuturor momentelor care au contribui la dezvoltarea sa.

 Panglica roșie, în care este învăluit personajul, reprezintă simbolul global al solidarității față de persoanele depistate cu HIV, ea are rolul de a conduce privitorul în povestea personajului central și de accentuare a mesajului lucrării.

Imi propun, prin aceasta creație, să atrag atenția publicului asupra faptului că persoanele care trăiesc cu HIV pot duce o viață normală, pot întemeia un cămin armonios, pot avea copii sănătoși și pot contribui la dezvoltarea societății.

Scopul lucrării mele e acela ca fiecare privitor ce se așază în fața ei să se imagineze pe sine în locul personajului central și să-i urmărească povestea ilustrată prin forme și simboluri- de la aspirațiile și eforturile depuse de persoana care trăiește cu HIV, până la îmbrățișarea sentimentului de împlinire ca urmare a găsirii sufletului pereche și întemeierea unei familii fericite.

 În ansamblu, lucrarea mea atinge ca teme centrale: Viața cu HIV și iubire, familie și performanță; ea ilustrează sfârșitul perioadei de stigmatizare, sub forma unei îmbrățișări, simbolizând acceptarea totală a persoanelor diagnosticate cu HIV.

Ideea de bază a picturii mele e centrată pe iubire și acceptare; până la urmă modul în care ii privim pe cei din jur, e de fapt o oglindire a sinelui nostru și asta ar trebui sa ne îndemne la mai multă iubire.

ENGLISH

How was the year 2021 for you, a pandemic year with many restrictions, in which the cultural field suffered a lot?

Even though 2021 was an atypical year, with restrictions and uncertainties regarding future plans, for me it was an intense year, with many achievements, it brought me a period full of inspiration and awareness. It was a year in which I allowed myself to devote more time to my passion for painting, which was great, so I tested various painting techniques, participated in personal and group exhibitions.

– What made you get involved in this project, a project that talks to people in Romania and Norway about living with HIV?

Socio-cultural projects are an opportunity for artists and at the same time a challenge to create works that convey strong messages and arouse emotions.

In the past I have made some creations with social themes such as environmental protection, pollution reduction, the importance of recycling and I have always loved the idea of ​​using my artistic skills to convey a message and create a positive impact on society.

The recruitment announcement for artists in the When ContempArt helps Social project caught my attention through the topic, a topic I haven’t heard much about around me, much less during cultural events, and the structure of the project, the fact that I have had the chance to discuss and get to know the story of people in Norway living with HIV, I was deeply inspired and impressed by their openness and optimism.

I am very happy to have been selected, together with other artists from Romania and Norway, for the development of contemporary art creations with the theme of HIV. The idea of ​​helping to reduce the level of discrimination and build a mentality of acceptance gives me a huge sense of satisfaction.

I believe that art has the gift of easily capturing the attention of viewers and of transmitting, at a conscious or subconscious level, strong messages. I am grateful that I had the chance to work on the project organized by the Semper Musica Association, trying to represent through painting a part of the social context and the inner universe of people living with HIV in Romania and Norway. I feel that I have developed myself during this program, I have broadened my perspectives on topics about which I initially did not have much information and I hope that my work will capture the attention of a wide audience.

– What inspired you in the development process of your creation?

I was deeply inspired and impressed by E’s story from Norway – according to the discussion, the moment he found out that he was infected with HIV caused a deep wound in his soul and yet, the openness with which he talks about this experience is a real source of inspiration. I am grateful that through this project I had the chance to meet him and get to know the story that gave me many lessons.

So, inspired by the maturity and optimism with which he looks at his experience, I chose that in my work, to represent the path of a person living with HIV, is in harmony with himself and manages to overcome external limitations (rejection, stigma, preconceptions of others ), a strong person who ‘climbs’ beyond resignation / helplessness and embraces with acceptance the lived experiences.

For me, the development of this creation was like a journey into E’s story: for a start, I tried to connect with his experience, look at the situation from his perspective, and try to get the message across, in my own way, through color.

The initial discussion with E gave me a very good starting point – I took notes, I established a series of keywords on which I outlined my work (acceptance, love, family, home, harmony, performance, effort , evolution); after deepening them, the central idea came to me, and the rest of the details started to appear as we worked.

I intentionally covered the character’s face in the work with a mirror that respects the oval shape of the face, so as to allow the viewer’s own mirror in order to transpose it into the character’s skin.

– What is the message that your work conveys to the public?

From the discussion with E, I was left with the idea that any of us can be infected with HIV and this thought should make us more forgiving, empathetic, more aware that HIV is not an abstract concept, located far away, that does not it exists if we choose not to look at it.

Based on this thought, I came up with the idea of ​​using a mirror instead of the character’s face, a mirror in which anyone can find / reflect on this work and awaken the feeling that he can be the one in the picture, having the same story. . At the same time, the symbol of the mirror should make us think that the way we look at those around us is actually a reflection of our self-love. As others are a reflection of us, we find in others what we have in us; we find love when we have love.

My character’s story starts from the bottom, following the path of imperfect stairs to the destination of the harmonious home, signifying the path and efforts to overcome the constraints of society from the desire for success and achieving equal performance.

Following these stairs, we find the story of a person freed from social constraints, who has found his place / home, harmony. In the end, this whole experience is viewed with acceptance, as an embrace of all the moments that contributed to its development.

The red ribbon, in which the character is wrapped, represents the global symbol of solidarity towards people diagnosed with HIV, it has the role of guiding the viewer in the story of the central character and emphasizing the message of the work.

Through this creation, I aim to draw the public’s attention to the fact that people living with HIV can lead a normal life, establish a harmonious home, have healthy children, and contribute to the development of society.

The purpose of my work is for every viewer sitting in front of it to imagine oneself in the place of the central character and to follow the story illustrated by shapes and symbols – from the aspirations and efforts of the person living with HIV, to embracing the feeling of fulfillment as a result of finding a soul mate and starting a happy family.

Overall, my work focuses on: the life with HIV and love, family and performance; it illustrates the end of the stigma period, in the form of a hug, symbolizing the full acceptance of people diagnosed with HIV.

The basic idea of ​​my painting is centered on love and acceptance; after all, the way we look at those around us is actually a reflection of our self, and that should lead to more love.